Un interval muzical este distanța dintre două sunete, măsurată în trepte ale gamei și, mai precis, în semitonuri. Intervalele stau la baza melodiilor, a acordurilor și a armoniei: aceeași melodie cântată pornind de la alt sunet rămâne recognoscibilă tocmai pentru că intervalele dintre note se păstrează. Recunoașterea lor după ureche este una dintre abilitățile de bază ale oricărui muzician.
Ce este un interval muzical?
Un interval muzical este diferența de înălțime dintre două sunete, numită după numărul de trepte pe care le cuprinde, de la prima (unison) la octavă. Când sunetele se cântă unul după altul, intervalul este melodic; când se cântă simultan, este armonic.
Numele intervalului se obține numărând notele, inclusiv pe cea de pornire și pe cea de sosire. De la do la mi sunt trei note (do, re, mi), deci intervalul este o terță. Precizarea „mare”, „mică” sau „perfectă” vine din numărul exact de semitonuri.
Câte semitonuri are fiecare interval?
Fiecare interval are un număr fix de semitonuri, de la zero la unison până la douăsprezece la octavă. Pe pian, un semiton este distanța dintre două clape alăturate, albe sau negre; la chitară, distanța dintre două taste vecine.
| Interval | Semitonuri | Exemplu pornind de la do |
|---|---|---|
| Secundă mică | 1 | do – re bemol |
| Secundă mare | 2 | do – re |
| Terță mică | 3 | do – mi bemol |
| Terță mare | 4 | do – mi |
| Cvartă perfectă | 5 | do – fa |
| Cvartă mărită / cvintă micșorată | 6 | do – fa diez / sol bemol |
| Cvintă perfectă | 7 | do – sol |
| Sextă mică | 8 | do – la bemol |
| Sextă mare | 9 | do – la |
| Septimă mică | 10 | do – si bemol |
| Septimă mare | 11 | do – si |
| Octavă perfectă | 12 | do – do (următor) |
Intervalul de șase semitonuri se numește și triton, pentru că este format din trei tonuri întregi.
Care intervale sunt consonante și care disonante?
Consonante sunt intervalele care sună stabil și odihnitor: unisonul, octava, cvinta și cvarta perfectă, terțele și sextele. Disonante sunt cele care creează tensiune: secundele, septimele și tritonul.
Disonanța nu este o greșeală, ci o resursă expresivă. Muzica alternează tensiunea și rezolvarea, iar intervalele disonante conduc urechea spre un sunet stabil. Acest joc este vizibil în felul în care se construiește o piesă muzicală de la idee la refren.
Ce înseamnă răsturnarea unui interval?
Răsturnarea unui interval înseamnă mutarea notei de jos cu o octavă mai sus, astfel încât ea să devină nota de sus. Suma numelor celor două intervale este întotdeauna nouă.
- Secunda devine septimă, terța devine sextă, cvarta devine cvintă.
- Intervalele mari devin mici, iar cele mici devin mari.
- Intervalele perfecte rămân perfecte.
- Intervalele mărite devin micșorate, și invers.
Regula ajută la citirea rapidă: o sextă mare în jos se poate gândi ca o terță mică în sus, mutată cu o octavă.
Cum se recunosc intervalele după ureche?
Intervalele se recunosc după ureche cel mai ușor prin asocierea fiecăruia cu începutul unei melodii foarte cunoscute. Memoria melodică face legătura mai repede decât calculul.
- Secundă mare ascendentă: începutul cântecului popular „Frère Jacques”.
- Cvintă perfectă ascendentă: primele note ale cântecului pentru copii „Twinkle, Twinkle, Little Star”, pe o melodie franceză veche.
- Cvartă perfectă ascendentă: începutul marșului nupțial din opera „Lohengrin”.
- Terță mare ascendentă: începutul cântecului tradițional „When the Saints Go Marching In”.
Asocierile funcționează cel mai bine cu melodii alese personal, pe care urechea le reproduce fără ezitare.
Cum se exersează intervalele zilnic?
Intervalele se exersează zilnic în sesiuni scurte, de 5–10 minute, cântând și ascultând aceleași câteva intervale până devin familiare. Progresul vine din regularitate, nu din sesiuni lungi.
- Se începe cu perechi foarte diferite, de exemplu terța mare și cvinta perfectă.
- Intervalul se cântă pe un instrument, apoi se fredonează.
- Se adaugă treptat intervalele apropiate, care se confundă ușor, precum terța mică și terța mare.
- Se trece de la intervale melodice la intervale armonice, cântate simultan.
Exercițiul se leagă firesc de citirea unei partituri, unde distanța dintre note pe portativ devine sunet auzit în minte. Pentru cei care învață un instrument mai târziu, cum este descris în articolul despre chitara începută la patruzeci de ani, câteva minute de auz pe zi accelerează învățarea pieselor.
